Ministerul Apărării Naţionale, prin intermediul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor (ONCE), a propus Ministerului Apărării din Ungaria și Institutului şi Muzeului de Istorie Militară din acest stat organizarea unei întâlniri de lucru, respectiv, în perioada 24-28 iunie, la Bucureşti, pentru analizarea şi discutarea unor aspecte de interes comun în domeniul mormintelor şi operelor comemorative de război, în baza Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind regimul juridic al mormintelor ungare de război din România şi al mormintelor române de război din Republica Ungară, semnat la Bucureşti la 6 martie 2008. Ministerul Apărării Naționale rămâne în așteptarea răspunsului părții ungare.

Ministerul Apărării Naționale are în vedere ca în cadrul dialogului purtat de ONCE cu instituția omoloagă din Ungaria să fie abordată și situația Cimitirului eroilor de la Valea Uzului în scopul identificării soluţiilor adecvate, pornind de la principiul asumat de ambele părţi prin semnarea Acordului interguvernamental menţionat, potrivit căruia militarii şi persoanele civile care şi-au pierdut viaţa ca urmare a acţiunilor militare din timpul celor două războaie mondiale au dreptul la locuri demne de odihnă veşnică, precum şi în conformitate cu dreptul internaţional umanitar, respectiv cu principiile Tratatului de înţelegere, cooperare şi bună vecinătate dintre România şi Republica Ungaria, semnat la Timişoara, la 16 septembrie 1996.

Cimitirul Eroilor de la Valea Uzului a luat fiinţă, în perioada 1926-1927, urmare a unei ample activităţi de centralizare a osemintelor eroilor descoperite pe Valea Uzului, efectuate de Societatea „Cultul Eroilor“ (Anexa nr. 1). Deşi statisticile privind cimitirul eroilor de la Valea Uzului nu sunt fără echivoc, caracterul multinaţional al cimitirului este evident, în cadrul acestuia fiind centralizaţi eroi de mai multe naţionalităţi. Potrivit unei statistici din 18 ianuarie 1928 (Anexa nr. 2), lângă mormintele celor 350 de morţi de război din 1917, Societatea a centralizat osemintele a 847 morţi de război, dintre care: 170 identificaţi nominal (unguri -108,       germani – 43, români – 8, ruşi – 4, sârbi – 3, italieni – 2 şi austrieci – 2), 435 neidentificaţi nominal (unguri – 336, germani – 78, ruşi – 18 şi români – 3, Anexa nr. 3) şi 242 necunoscuţi. După cum se poate observa, comparând datele din Anexa nr. 2 cu cele din Anexa nr. 3, nu au fost consemnate decât numele a 167 militari (în Anexa nr. 3 apar completate nume până la nr. crt. 166, întrucât la nr. crt. 14 există şi nr. 14 bis).

În total, în Cimitirul de onoare din satul Valea Uzului au fost centralizate osemintele a 1.197 morţi de război (350 în anul 1917 şi 847 în perioada 1926-1927). Potrivit unui Buletin informativ, întocmit de Legiunea de Jandarmi Ciuc, în anul 1934, în Cimitirul eroilor de la Valea Uzului existau 1254 de cruci din lemn şi patru din piatră, iar pe cruci existau înscrisurile următoare: „un erou român sau un erou german, un erou ungur” etc (Anexa nr. 4)

În al Doilea Război Mondial, conform „Fişei de evidenţă a cimitirului” din anul 1988, în acest cimitir au mai fost înhumaţi 108 militari germani, care au murit în luptele din zonă (Anexa nr. 5), ajungându-se la un total de 1.306 morţi de război. Însă, după documentele întocmite de Crucea Roşie Română şi datate la nivelul anilor ’70, în anul 1944 în Cimitirul eroilor de la Valea Uzului au fost înhumaţi 40 de  militari germani, din care 27 identificaţi nominal şi 13 neidentificaţi nominal (Anexa nr. 6)

În ceea ce priveşte numărul militarilor români înhumaţi în acest cimitir, faţă de situaţia statistică din anul 1928 (când sunt menţionaţi în evidenţă 11 eroi români, dintre care 8 identificaţi nominal şi 3 neidentificaţi nominal), „Fişa de evidenţă a cimitirului” din anul 1988, (care nu menţionează nicio sursă documentară), face trimitere la 148 de morţi de război români (şi nu 149 cum rezultă din însumumarea morţilor de război din anexele nr. 7 şi nr. 8 ), în contextul în care cei care au întocmit fişa din 1988 au însumat morţii de război români identificaţi nominal de la Valea Uzului (19) – Anexa nr. 7, cu morţii de război români identificaţi nominal la Poiana Uzului (130) – Anexa nr. 8, un alt loc de înhumare din Primul Război Mondial, desfiinţat în perioada interbelică, osemintele fiind centralizate în Cimitirul eroilor din oraşul Comăneşti, jud. Bacău (Anexa nr. 9).

Sursa foto: Digi24
Sursa text: Ministerul Apărării Naţionale

Ionuț ZAGONEANU